Dictionar

Rezultate secundare (Sfidător):

Sfidător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (sfida + -tor)

1. care exprimă o atitudine de dispreț, de provocare; care sfidează.


Cinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)

1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, neruşinat.

2. şcoală = şcoală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.

3. s. m. filozof aparţinând acestei şcoli.

4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis şi fără jenă atitudini şi gânduri condamnabile; (om) neruşinat, fără scrupule.


Proterv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. protervo, lat. protervus)

1. arogant şi insolent în mod sfidător.


Vârf

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sl. vrŭhŭ)

1. partea de deasupra (ascuțită) a obiectelor înalte.

2. (bot.) extremitatea brusc ascuţită a unui organ.

3. (plin) cu ~ sau încărcat cu ~ = foarte plin.

4. cu ~ și îndesat = mai mult decât trebuie; cu prisosință.

5. asta pune (sau face) ~ (la toate) = asta e peste orice măsură; asta este din cale-afară.

6. partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; culme; creastă; coamă; spinare; creștet; pisc.

7. capătul (de obicei mai ascuțit) al unui obiect sau organ.

8. din ~ul buzelor = a) de mântuială; b) cu dispreț; sfidător.

9. punct de întretăiere a două laturi ale unei figuri geometrice.

10. fig. moment central în desfășurarea unei activități.

11. ore de ~ = ore cu o mare aglomerație sau cu o solicitare intensă.

12. la pl. totalitate a persoanelor de frunte ale unei societăți, clase, organizații.