Rezultate principale (Sfida):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. sfidare)
1. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreţ; a desfide.
Rezultate secundare (Sfida):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (sfida + -tor)
1. care exprimă o atitudine de dispreț, de provocare; care sfidează.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affronter)
1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida.
2. a apropia prin operaţie buzele unei plăgi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. braver)
1. a înfrunta cu curaj (o primejdie).
2. a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bravade)
1. acţiune, manifestare prin care se bravează; sfidare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)
1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, neruşinat.
2. şcoală ~ă = şcoală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparţinând acestei şcoli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis şi fără jenă atitudini şi gânduri condamnabile; (om) neruşinat, fără scrupule.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. défier, lat. deffidere)
1. a provoca (pe cineva) să dovedească un lucru ştiind că nu va reuşi; a declara, a spune cuiva că nu este crezut, că e considerat incapabil.
2. a înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mycterisme, cf. gr. mykterismos „bătaie de joc, zeflemea”)
1. atitudine sarcastică, sfidătoare; sarcasm.