Parte de vorbire: s.
Origine: (consacra)
1. acţiunea de a (se) consacra; dedicare.
2. consfinţire, stabilire; (spec.) confirmare, recunoaştere a capacităţii, a meritelor cuiva într-un anumit domeniu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (de- satan/ic/ + -iza)
1. acțiunea de alungare a diavolului prin exorcizare; sfinţire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hiérurgie)
1. serviciu divin de binecuvântare şi sfinţire a omului şi a firii înconjurătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sanction, lat. sanctio)
1. confirmare a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a emis.
2. aprobare, întărire, consfinţire.
3. măsură de constrângere aplicată ca urmare a nerespectării unei obligaţii asumate; (p. ext.) pedeapsă.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (înnoi + -tură)
1. acțiunea de a (se) înnoi și rezultatul ei; inovație, înnoire, renovare, repetare.
2. asemănare cu ceva nou, prin înlocuirea a ceea ce era vechi, uzat.
3. prelungire a valabilității unei autorizații, a unui document.
4. producere a unui eveniment nou.
5. punere a unui lucru nou în locul altuia vechi.
6. refacere a puterii și energiei.
7. regenerare și întinerire a unui organism.
9. schimbare a hainelor vechi cu unele noi.
10. (înv.) schimbare a domniei țării.
11. (înv.) sfințire a unei construcții.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sancționa)
1. acțiunea de a sancționa și rezultatul ei.
2. confirmare, aprobare, consfințire a unei legi, a unei dispoziții, a unui act.
3. aplicare a unei pedepse; pedepsire.
4. (prin ext.) dezaprobare (a cuiva sau a ceva).