Rezultate principale (Sică):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. sica)
1. pumnal cu lama uşor încovoiată.
Rezultate secundare (Sică):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. desiccare)
1. a elimina apa sau umezeala dintr-un corp, a seca.
2. a deveni uscat (prin eliminarea apei, umezelii); a usca.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. chicaner)
1. a face şicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chicane)
2. (jur.) obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip.
3. obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-l dirija etc.
4. serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs în zigzag.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. chicaneur)
1. (cel) care şicanează, căruia îi place să şicaneze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. sicario, fr. sicaire, lat. sicarius)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. siccatif, lat. siccativus)
1. adj. (despre uleiuri) care se usucă repede.
2. s. m. substanţă care se adaugă uleiurilor vegetale, cernelii etc. pentru a le grăbi viteza de uscare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballon)
1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai uşor decât aerul, la care este ataşată o nacelă.
2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.
3. băşică de cauciuc foarte subţire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.
4. minge (de fotbal, de baschet etc.).
5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcaţiile de regate.
6. înveliş transparent sau translucid, etanş, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.
7. vas de formă sferică pentru anumite reacţii chimice (de laborator).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biliaire)
1. referitor la bilăo veziculă ~ă = băşica fierii; colecist.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bronchocèle)
1. (med.) tumoare a gâtului, plină cu aer și materii stagnante, determinată de o stenoză bronşică.
2. (med.) dilatație chistică a bronhiilor; bronhomucocel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boule, lat. bulla)
1. băşică de aer sau de alt gaz în masa unui lichid ori a unui solid.
2. leziune elementară a pielii, sub formă de veziculă de mari dimensiuni.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Klassizist)
1. specialist în filologia şi cultura clasică; adept al clasicismului.