OK
X
sidefiu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (sidef + -iu)
1.
de
culoarea
sidefului,
ca
sideful;
alb-lucios,
(rar)
sidefos.
sidefos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (sidef + -os)
1.
de
culoarea
sidefului,
ca
sideful;
sidefiu.
anauxit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anauxite)
1.
mineral
cristalizat,
de
culoare
albă,
cu
luciu
sidefiu.
haliotis
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. haliotis)
1.
moluscă
gasteropodă
marină,
având
cochilia
plată,
cu
interiorul
sidefiu.
nacru
Parte de vorbire:
s.n. (desuet)
Etimologie: (fr. nacre)
1.
materie
calcaroasă
care
formează
stratul
intern
al
anumitor
cochilii
de
scoici,
care
are
proprietatea
de
a
descompune
și
refracta
lumina,
și
din
care
se
fac
nasturi,
mânere,
ornamente
et
cetera;
sidef.
selenit 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sélénite)
1.
ghips
alb-gălbui,
cu
luciu
mătăsos-sidefos,
pentru
obiecte
decorative.
2.
sare
incoloră
a
acidului
selenios.
tenozită
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ténosite)
1.
(med.)
inflamația
unui
tendon
(țesut
conjunctiv
fibros,
alb-sidefiu,
rezistent,
care
leagă
mușchii
de
oase);
tendinită.
vergetură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. vergeture)
1.
(med.)
nume
dat
unor
dungi
cutanate
de
culoare
violacee
(apoi
sidefie),
localizate
mai
ales
în
regiunea
abdominală
sau
fesieră,
cauzate
de
întinderea
sau
de
ruperea
fibrelor
elastice
ale
pielii,
care
apar
în
sarcină,
obezitate,
în
boli
endocrine
etc.