Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. sigillum)
2. (fig.) caracter distinctiv, marcă, însemn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. contrasigillo)
1. amprentă complementară a unui sigiliu, pe reversul acestuia, în scopul creşterii gradului de păstrare a secretului şi autenticităţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anepigraphisch)
1. care este fără titlu, fără inscripție, vorbind despre un monument, o monedă sau un sigiliu; anepigraf.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. contrasigillo)
1. amprentă complementară a unui sigiliu, pe reversul acestuia, în scopul creşterii gradului de păstrare a secretului şi autenticităţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + sigila)
1. a rupe, a desface un sigiliu, a deschide ceva sigilat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. estampage)
1. (tehn.) fasonare, prin deformare plastică la rece, a unei bucăți de metal cu ajutorul matrițelor.
2. tehnică decorativă în ceramică și pentru alte materiale, folosind un tipar cu motivul în relief; estampaj.
3. imprimare a unei inscripții, a unui sigiliu sau a unui relief plat prin apăsarea unei foi de hârtie umezite, a unei pelicule de masă plastică etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intaille, it. intaglio)
1. piatră dură gravată în adâncime, ca sigiliu.
2. (poligr.) gravură în adâncime.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. parapher)
1. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă.
2. a pecetlui un registru la sfârşit cu ceară roşie şi sigiliu.