Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. consentir)
1. tr., intr. a-şi da consimţământul; a încuviinţa, a aproba.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. pressentir)
1. a simţi dinainte, vag şi instinctiv.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. ressentir)
1. tr. a simţi puternic (o senzaţie fizică, un sentiment).
2. refl. a simţi unele consecinţe neplăcute, o slăbiciune etc.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. accéder, lat. accedere)
1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accepter, lat. acceptare)
1. a primi, a consimţi, a fi de acord.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affettuoso)
1. (muz.) cu afecţiune, cu simţire, expresiv.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aliéner, lat. alienare)
1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).
2. refl. (fig.) a deveni ostil societăţii, a se simţi izolat.
Parte de vorbire: vb. tr., refl. (învechit)
Origine: (fr. embêter)
1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.
2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.
Parte de vorbire: vb. refl. (învechit)
Origine: (amorez)
1. a se îndrăgosti, a simți tandrețe pentru cineva; a se înamora.
2. a se ~ lulea = a se îndrăgosti la nebunie.