Dictionar

Simbioză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. symbiose)

1. (biol.) convieţuire strânsă, reciproc avantajoasă, a două organisme din specii diferite; mutualism (2).

2. (fig.) unire strânsă, intimă; prietenie.


Simbioză

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT symbiosis

2. FR symbiose

3. EN symbiosis; consortism; mutualism

4. DE Symbiose; Zusammenleben; Lebensgemeinschaft

5. RU симбиоз; сожительство

6. HU szimbiózis, együttélés


Endosimbioză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endosymbiose)

1. simbioză între microorganisme şi fanerogame, simbiontul trăind în interiorul organismului gazdă.


Endosimbioză

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT endosymbiosis

2. FR endosymbiose

3. EN endosymbiosis

4. DE Endosymbiose

5. RU эндосимбиоз

6. HU endoszimbiózis


Parasimbioză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parasymbiose)

1. simbioză secundară a unei ciuperci cu un lichen.


Acarofil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acarophile)

1. care creşte în simbioză cu acarienii; acarofitic.


Acarofitic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acarophytique)

1. care crește în simbioză cu acarienii; acarofil.


Algotrofism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algotrophisme)

1. simbioză între plante superioare şi alge.


Antagonism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antagonisme)

1. contradicţie antagonistă; rivalitate.

2. (fiziol.) opoziţie funcţională între două sisteme, organe sau substanţe.

3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionţi.


Bacterioriză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bactériorhise)

1. simbioză între rădăcinile unor leguminoase şi bacteriile fixatoare de azot.


Enantiobioză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énantiobiose)

1. simbioză între două, ori mai multe organisme vegetale sau animale, cu relaţii antagonice.