Dictionar

simboliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. symboliser)

1. a constitui un simbol; a exprima, a reprezenta printr-un simbol.
 

simbolizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (simboliza + -tor)

1. care simbolizează; care are valoare de simbol.
 

caduceu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. caduceus, fr. caducée)

1. sceptru încolăcit de doi șerpi, semn distinctiv al zeului Hermes (Mercur), simbolizând pacea și comerțul.
 

conductivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. conductivité)

1. (fizică) mărime fizică a unui material reprezentând conductanța electrică, care nu are legătură cu dimensiunea sau forma, simbolizată de obicei prin litera grecească σ (sigma) și care se măsoară în siemenși pe metru (S/m); mărime inversă a rezistivității corpurilor.
 

descripție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. description, lat. descriptio)

1. descriere.
2. (log.) procedeu de simbolizare prin care individualul este redat din punct de vedere logic.
 

eneadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ennéade)

1. (ant.) ierarhie de nouă zei, simbolizând forțele universului.
2. reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane.
 

glorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. gloria)

1. strălucire, renume prin virtuți excepționale; onoare, slavă.
2. om deosebit de valoros; celebritate.
3. aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decorație), simbolizând sfințenia.
 

Yom Kippur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ebr., fr., engl. yom kippur)

1. mare sărbătoare religioasă mozaică simbolizând reconcilierea dintre om și divinitate.