Dictionar

Rezultate principale (Similitudine):

Similitudine

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. similitude, lat. similitudo)

1. asemănare, potrivire.

2. proprietatea a două fenomene sau obiecte de aceeași natură de a putea fi puse în corespondență biunivocă, astfel încât valorile mărimilor caracteristice unuia poată fi obținute prin amplificare cu anumiți factori a valorilor mărimilor caracteristice celuilalt.

3. (mat.) corespondență biunivocă între punctele a două figuri sau corpuri, astfel încât raportul lungimilor segmentelor omoloage fie constant.


Rezultate secundare (Similitudine):

Asemănare; similitudine

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT similitudo

2. FR similitude; ressemblance

3. EN similarity; resemblance; likeness

4. DE Ähnlichkeit

5. RU подобие; сходство

6. HU hasonlóság, hasonlatosság


Consimilitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consimilitude)

1. asemănare totală, identitate.

2. egalitate.


Disimilitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissimilitude, lat. dissimilitudo)

1. lipsă de asemănare; deosebire.


Verosimilitudine

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după lat. verosimilitudo)

1. însușirea de a fi verosimil; aparența de a fi adevărat sau real; verosimilitate.


Corelaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corrélation, lat. correlatio)

1. relaţie reciprocă între lucruri sau fenomene; interdependenţă.

2. relaţie de reciprocitate între cuvinte sau unităţi sintactice, în cadrul propoziţiei sau frazei.

3. raport de excludere între termeni care contractează aceeaşi relaţie în mod alternativ.

4. (mat.) transformare biunivocă prin care unui punct îi corespunde un plan, şi reciproc, deci unei drepte, o dreaptă.

5. coeficient de ~ = mărime măsurând relaţia de similitudine între doi factori.


Identitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. identité, lat. identitas)

1. însuşirea a ceea ce este identic.

2. asemănare, similitudine perfectă.

3. ansamblu de date prin care se identifică o persoană.

4. (mat.) egalitate între două expresii algebrice, adevărată, indiferent de valorile numerice ale literelor ce le compun.


Metaforic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. métaphorique, germ. metaphorisch)

1. care se referă la metaforă.

2. care se bazează pe sau rezultă din folosirea metaforei; care abundă în metafore; (prin ext.) figurat.

3. care se fondează pe o relație de analogie sau similitudine.

4. (antonime) literal, real.


Verosimilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (verosimil + -itate)

1. faptul, însuşirea de a fi verosimil; verosimilitudine.