simplu

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. simple)

1. format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate împărți în elemente diferite.
2. care nu este complicat, ușor de făcut, de înțeles.
3. (gram.) timp ~ = timp al verbului care se conjugă fără auxiliar.
4. care este într-un singur plan; care se petrece o singură dată.
5. (despre oameni) lipsit de rafinament, de afectare; modest, sincer.
6. lipsit de cultură.
7. (s. n.) partidă de tenis între doi jucători; single.

simplu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT simplex
2. FR simple
3. EN simple
4. DE einfach
5. RU простой
6. HU egyszerű, egyetlen, egyszeres

simplu; neramificat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT simplex; non ramosus
2. FR simple; non ramifié
3. EN simple; unbranched; eramose
4. DE unverzweigt; einfach; astlos
5. RU нерaзветвленный; простой
6. HU egyszerű, nem elágazott

abderit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Abderit „prostănac”)

1. om simplu, mărginit și caraghios.

antimoniură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antimoniure)

1. (chimie) nume generic pentru combinațiile antimoniului cu un alt corp simplu (metal sau metaloid); aliaj de antimoniu; stibiură.

asertoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asertorique)

1. (despre propoziții, judecăți) care enunță simplu ceva; cu caracter asertiv.

azotură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. azoture)

1. (chimie) combinație a azotului cu un corp simplu.
2. (chimie) combinație chimică rezultată din amoniac; nitrură.

bioelement

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bioélément)

1. element chimic din structura materiei vii; element chimic simplu esențial pentru viață.

bonom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonhomme)

1. om blând și credul; om simplu.