Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. simulation, lat. simulatio)
1. simulare.
2. (jur.) folosire de către cineva a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operaţii reale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dissimulation, lat. dissimulatio)
1. acțiunea de a disimula și rezultatul ei; disimulare.
2. faptul de a ascunde sau de a fi ascuns, de a masca un obiect, un sentiment, o acțiune etc.
3. acțiune prin care o persoană încearcă să ascundă, prin minciună sau prin mijloace frauduloase, un fapt jenant sau compromițător.
4. (var.) disimulațiune, (înv.) disimulăciune.