Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. anachorète, lat. anachoreta)
1. religios care duce, retras în singurătate, o viață de sobrietate și contemplare; eremit, pustnic, sihastru; (antonim) cenobit.
2. (prin ext.) om care trăiește departe de societate, ducând o viață austeră și virtuoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezola)
1. tristeţe, jale, mâhnire adâncă.
2. (fig.) singurătate apăsătoare; pustiu.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. hésychaste)
1. I. (religie) referitor la isihasm sau la practica acestuia.
2. II. adept al isihasmului.
3. religios care practică isihasmul.
4. ascet grec din secolul al XI-lea care căuta contemplarea divină prin singurătate, imobilitate și exerciții de respirație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mélancolie, lat. melancholia)
1. stare de tristeţe, de deprimare, însoţită de dorinţa de visare şi singurătate.
2. boală psihică manifestată prin tristeţe, apatie, delir, anxietate şi obsesia sinuciderii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monophobie)
1. teamă patologică de singurătate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. solitaire, lat. solitarius)
1. adj. (şi adv.) singur, singuratic, izolat.
3. (şi s.) care trăieşte retras; iubitor de singurătate.
4. s. n. diamant mare care se montează de obicei la un inel.