Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT solitarius; singularis; solus
2. FR solitaire; seul; unique
3. EN alone; solitary; single; lonely
4. DE solitär; allein; einzeln; vereinzelt; einzelstehend; alleinstehend
6. HU magános; egyedüli, egyedül álló, egyenként (növő)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cénocarpe)
1. fruct compus din florile singuratice ale unei inflorescenţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. certosino)
1. călugăr al unui ordin din Alpii francezi.
2. (fig.) om retras, singuratic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplogenèse)
1. dublare a organelor vegetale, care sunt în mod obişnuit singuratice.
2. producere de forme noi pe cale de hibridaţie între plante aparţinând unor genuri şi familii diferite.
3. monstruozitate caracterizată prin reunirea a doi fetuşi într-un singur corp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monospore)
1. spor singuratic provenit dintr-un sporange.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. séparatisme)
1. tendinţă de a se separa de majoritate, de un grup social constituit; izolare, atitudine singuratică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. solitaire, lat. solitarius)
1. adj. (şi adv.) singur, singuratic, izolat.
3. (şi s.) care trăieşte retras; iubitor de singurătate.
4. s. n. diamant mare care se montează de obicei la un inel.