Dictionar

Sinoptic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. synoptique, gr. synoptikos)

1. adj. care permite o privire generală.

2. meteorologie = ramură a meteorologiei care reprezintă și analizează mișcările de ansamblu ale atmosferei; hartă = hartă cu date meteorologice culese simultan în diferite localități, servind la prognozarea timpului pentru următoarele ore sau zile.

3. s. f. metodă de lucru a meteorologiei din analiza sinoptică a vremii.


Sinoptician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (sinoptic + -ian)

1. specialist în sinoptică, ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proceselor atmosferice generale și cu stabilirea timpului probabil.


Horoscop

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. horoscope, lat. horoscopus, gr. horoskopos)

1. tabel sinoptic cu poziția aștrilor în momentul nașterii unui copil, pe baza căruia astrologii prezic viitorul acestuia.

2. prezicere astrologică a destinului.

3. rubrică în unele publicații conținând preziceri pentru cei născuți în fiecare dintre cele 12 zodii.


Sinopsis

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl., gr. synopsis)

1. privire generală asupra unei științe, a unui obiect de învățământ.

2. tablou sinoptic care îmbrățișează toate părțile unei științe.

3. scurtă expunere asupra subiectului unui film, constituind schița unui scenariu.

4. rezumat făcut de autorul unui studiu, memoriu, articol etc.


Sinoptic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. synoptique, gr. synoptikos)

1. adj. care permite o privire generală.

2. meteorologie = ramură a meteorologiei care reprezintă și analizează mișcările de ansamblu ale atmosferei; hartă = hartă cu date meteorologice culese simultan în diferite localități, servind la prognozarea timpului pentru următoarele ore sau zile.

3. s. f. metodă de lucru a meteorologiei din analiza sinoptică a vremii.


Sinoptician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (sinoptic + -ian)

1. specialist în sinoptică, ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proceselor atmosferice generale și cu stabilirea timpului probabil.


Hartă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din ngr. hártis)

1. reprezentare grafică convențională, pe un suport de carton, pânză etc., a datelor concrete sau abstracte situate pe globul terestru.

2. reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeței pământului (totală sau parțială), generalizată și micșorată conform unei anumite scări de proporție și întocmită pe baza unei proiecții cartografice.

3. (la fig.) configurația politică a unei regiuni.

4. (astron.) reprezentare pe un plan a unei porțiuni cerești sau a unui obiect ceresc (ex. hartă astronomică, zodiacală).

5. (prin anal.) plan, reprezentare schematică a unui proces, fenomen sau obiect complex.

6. ~a fusurilor orare = hartă care indică limitele reale ale fusurilor orare.

7. ~ de anomalii = hartă care indică abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, față de valorile medii multianuale.

8. ~ geologică = hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formații geologice.

9. ~ hidrologică = hartă pe care sunt reprezentate repartiția proprietăților fizice și chimice și condițiile de zăcământ ale apelor subterane.

10. ~ lingvistică = hartă rezultată din cartografierea faptelor de limbă.

11. ~ sinoptică = hartă făcută din 6 în 6 ore în care se înscriu principalele elemente meteorologice.

12. ~ în relief = reprezentare topografică tridimensională.

13. ~ nautică, de navigație maritimă = hartă care oferă, pe un fundal hidrografic, informațiile necesare pentru navigația navelor de suprafață sau a submarinelor.

14. ~ genealogică = arbore genealogic.

15. ~ cromozomială = reprezentare grafică a aranjării genelor pe cromozom.

16. ~ rutieră = hartă geografică unde traseele sunt marcate cu o atenție deosebită și care servește drept ghid pentru călători.