Dictionar

Rezultate secundare (Slab):

Puţin; slab

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT paucus; paulus

2. FR peu; faiblement

3. EN few

4. DE wenig; schwach; gering

5. RU немноrочисленный; слaбый

6. HU kevés, kissé; szegényes, sovány


Slab comprimat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT subcompressus

2. FR faiblement comprimé

3. EN somewhat flattened

4. DE schwach zusammengedrückt

5. RU слеrкa сжaтый

6. HU kissé összenyomott


Slab curbat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT subcurvatus

2. FR légèrement courbé

3. EN somewhat bent

4. DE schwachgekrümmt

5. RU слaбо изоrнутый

6. HU kissé görbült


Slab turtit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT subdepressus

2. FR subdeprimé

3. EN subdepressed

4. DE etwas niedergedrückt

5. RU слaбо прижaтый

6. HU gyengén összenyomott, gyengén benyomott, lapostól bemélyülő


Slabiță

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (slabină)

1. (la animale) parte moale și scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert, flămânzare, slabină.


Abiotrofie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.


Abulie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aboulie)

1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinţei.

2. (fig.) inerţie.


Acantoliză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acantholyse)

1. (med.) slăbire a aderenţei reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei.


Aciditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidité, lat. aciditas)

1. calitatea de a fi acid.

2. ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însuşirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab.


Acuitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acuité)

1. capacitate senzorială de a percepe excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime.

2. grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.


Acut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuţit, pătrunzător.

2. (despre durere) intens, violent.

3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.

4. (despre sunete) înalt, ascuţit.

5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).

6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).