Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déformer, lat. deformare)
1. tr., refl. a(-şi) altera, a(-şi) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluţi.
2. tr. (fig.) a reproduce inexact; a denatura, a falsifica.
3. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acţiunea unor forţe exterioare sau a unor eforturi interioare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. défigurer)
1. a poci, a urâţi, a sluţi (figura, faţa cuiva).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hidos + -enie)
1. faptul de a fi hidos; urâțenie foarte mare, sluțenie.
2. ființă hidoasă; monstruozitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hâd + hidoșenie)
1. urâțenie mare, sluțenie; hâzenie.
2. (concret.) obiect foarte urât.
3. (concret.) persoană foarte urâtă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (frumos + -ețe)
1. calitatea a ceea ce este frumos, a ceea ce este estetic la percepție.
2. caracter a ceea ce este frumos din punct de vedere fizic, manifestare tipică a frumosului.
3. calitatea, starea a ceea ce este bun datorită valorii sale intelectuale sau morale (ex. ~a sufletului).
4. calitatea unei persoane care este considerată frumoasă.
5. fată drăguță sau femeie frumoasă.
6. singularitate, raritate uimitoare a ceva.
7. (concretizat) obiect, faptă, lucru frumos.
9. (loc adj.) de toată ~a = deosebit de frumos.
10. (antonime) hidoșenie, sluțenie, urâciune, urâțenie.