socialist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. socialiste, germ. sozialist)

1. I. care se referă la socialism.
2. care este un susținător al socialismului.
3. care este în favoarea socialismului, militează pentru socialism.
4. II. adept al socialismului.
5. partid politic care urmărește să instaureze socialismul.
6. (antonim) capitalist.

antinazist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (cf. germ. antinazistisch)

1. (persoană) care se opune nazismului, ideologiei național-socialiste.

centralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centralisme)

1. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispozițiilor organelor centrale.
2. ~ democratic = principiu de bază al organizării și activității partidelor comuniste și al statelor socialiste.

coexistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. coexistence)

1. faptul de a coexista; existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene.
2. ~ pașnică = principiul toleranței reciproce între națiunile socialiste și capitaliste.
3. (var.) (înv.) coexistință.

erou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héros, lat. heros)

1. (ant.) personaj mitologic născut dintr-un muritor și o divinitate, înzestrat cu puteri supraomenești și despre care se povesteau fapte mărețe; semizeu.
2. (p. ext.) denumire dată de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte mărețe.
3. persoană vestită prin forța, vitejia și biruințele sale în războaie, în lupte; personalitate distinsă prin faptele sale mărețe.
4. ostaș căzut pe câmpul de luptă.
5. persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu.
6. personaj principal al unei întâmplări.
7. (în trecut) erou al muncii (socialiste) = titlu de înaltă distincție acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o muncă de valoare excepțională pentru societate; persoană care a primit acest titlu.

falanster

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phalanstère)

1. sistem de locuințe în comun, cu ateliere, biblioteci, cantine etc., destinat viitoarei societăți preconizate de socialistul utopist Fourier.
2. grup care trăiește în comunitate.

fourierism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fouriérisme)

1. doctrină socialist-utopică franceză din prima jumătate a sec. XIX, care preconiza crearea societății prin propagarea pașnică a ideilor cu privire la noua formă de organizare a producției sociale; falansterianism.