Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sophiste, lat. sophista)
1. (în Grecia antică) profesor de filozofie şi arta retoricii, plătit, gata să demonstreze orice.
2. cel care face uz de sofisme.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sophistique, lat. sophisticus)
1. adj. (despre judecăţi) bazat pe un sofism; fals, eronat.
2. s. f. folosirea în discuţie sau în demonstraţii a unor raţionamente greşite şi a sofismelor, cu scopul de a denatura adevărul.
3. arta şi orientarea filozofică a sofiştilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sophistiquer)
1. a face sofisme; a falsifica, a complica.
2. a arăta mult rafinament; a se purta nenatural.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sophistiqué)
1. care are la bază un sofism; propriu sofiştilor.
2. căutat, artificial; preţios, complicat; nenatural.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. ampollosità)
1. redundanță și sofisticare în vorbire și scris; emfază (în stil); retorism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. euphuism, fr. euphuisme)
1. limbaj manierat, preţios, rafinat şi sofisticat, la modă în Anglia în epoca elisabetană.
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (rus. преферанс)
1. joc simplu de 10 cărți cu licitație, jucat de trei sau patru jucători cu un pachet de 32 de cărți, foarte răspândit la începutul secolului al XIX-lea în Rusia, unde a fost jucat de eșaloanele superioare ale societății.
2. (NOTĂ) jocul este o variantă sofisticată a jocului austriac Préférence, care la rândul său descinde din jocul spaniol Ombre și jocul francez Boston.
3. (NOTĂ) în Grecia, o formă a jocului este cunoscută sub numele de prefă (πρέφα).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. préciosité)
1. stil căutat, artificial, afectat; faptul de a fi prețios; afectare, înfumurare.
2. cultivare excesivă a exprimării rafinate, grațioase, sofisticate sau pedante.
3. tendință către rafinament în expresie și purtări adoptată în anumite saloane ale Franței sec. XVII.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pseudo- + critică)
1. critică sau opinie care pare intelectuală sau sofisticată, dar de fapt este profund viciată și fără valoare; falsă critică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sophistique, lat. sophisticus)
1. adj. (despre judecăţi) bazat pe un sofism; fals, eronat.
2. s. f. folosirea în discuţie sau în demonstraţii a unor raţionamente greşite şi a sofismelor, cu scopul de a denatura adevărul.
3. arta şi orientarea filozofică a sofiştilor.