solar

Parte de vorbire:  I. s.m. (înv. și reg.), II. s.n.  
Etimologie: (I. bg. солар; II. fr., lat. solarium)

1. I. negustor de sare; sărar.
2. II. solariu.

parasolar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Parasolar)

1. apărătoare montată la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat.
2. placă transparentă sau opacă, în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a apăra pe șofer de lumina directă a soarelui.

solar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. solaire, lat. solaris)

1. referitor la Soare, care utilizează energia Soarelui.
2. sistem ~ = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui.
3. (fig.) surâzător, luminos, deschis; optimist.

SOLARI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. solari-, cf. lat. solaris „solar, de soare”)

1. „radiație solară”.

solărie

Parte de vorbire:  s.f. sg. (înv.)  
Etimologie: (solar + -ie)

1. impozit care se percepea în Moldova în secolul al XVIII-lea, pe sarea extrasă, vândută sau transportată; solărit.

solarigraf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. solarigraphe)

1. solarimetru înregistrator.

solarimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. solarimètre)

1. instrument pentru măsurarea radiațiilor solare; piranometru.

actinometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. actinomètre)

1. aparat folosit în actinometrie.
2. instrument pentru măsurarea intensității căldurii razelor solare.
3. exponometru.

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.

atonism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (Aton + -ism)

1. cultul lui Aton (zeul soarelui), religie monoteistă a Egiptului antic.
2. cult monoteist cu adorarea discului solar, ca aspect vizibil al divinității.

balsam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. balsamo, lat. balsamum)

1. rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie.
2. (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător.
3. (fig.) alinare, consolare.

baterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. batterie, it. batteria)

1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziție de tragere.
3. ansamblul tunurilor de același calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeași operație.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheață pentru a răci vinul și sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuști metalice suprapuse, pentru întreținerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.

cadran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadran)

1. suprafață cu anumite diviziuni și cifre pe care se citește deplasarea unui ac indicator.
2. ~ solar = instrument pentru măsurarea timpului, constând dintr-un băț fixat pe o suprafață plană, a cărui umbră indică orele.
3. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin întretăierea a două perpendiculare.
4. arc (sector) reprezentând un sfert de cerc.