Dictionar

Rezultate principale (Solemnitate):

Solemnitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. solemnitas)

1. însuşirea a ceea ce este solemn; seriozitate, gravitate; măreţie.

2. mare ceremonie publică pentru sărbătorirea unui eveniment.


Rezultate secundare (Solemnitate):

Apoteoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.

2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.

3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.


Bonz

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonse, port. bonso)

1. preot, călugăr budist.

2. personaj de o solemnitate ridicolă

3. (fig.; ir.) şef, lider, om influent într-un partid politic.


Ceremonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérémonie, lat. caeremonia)

1. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate.

2. formă exterioară a unui cult (religios).

3. ansamblul regulilor de politeţe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăţi, sau grupări sociale.


Instala

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. installer)

1. tr. a aşeza, a monta o maşină, aparate etc.

2. a pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcţie, într-un post de răspundere.

3. refl. a se stabili într-o locuinţă, localitate.

4. (fam.) a se aşeza comod, confortabil.


Invitaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invitation, lat. invitatio)

1. invitare.

2. bilet, scrisoare etc. prin care cineva este solicitat participe la o solemnitate, la un spectacol etc.


Oracular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oraculaire)

1. referitor la oracol, de oracol; ca un oracol; (înv.) oraculos.

2. care este autoritar ca un oracol; care rostește cuvinte demne de un oracol.

3. care are anumite caracteristici (autoritate, solemnitate) specifice unui oracol.