Rezultate principale (Solemnitate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. solemnitas)
1. însuşirea a ceea ce este solemn; seriozitate, gravitate; măreţie.
2. mare ceremonie publică pentru sărbătorirea unui eveniment.
Rezultate secundare (Solemnitate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)
1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonse, port. bonso)
2. personaj de o solemnitate ridicolă
3. (fig.; ir.) şef, lider, om influent într-un partid politic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérémonie, lat. caeremonia)
1. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate.
2. formă exterioară a unui cult (religios).
3. ansamblul regulilor de politeţe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăţi, sau grupări sociale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. installer)
1. tr. a aşeza, a monta o maşină, aparate etc.
2. a pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcţie, într-un post de răspundere.
3. refl. a se stabili într-o locuinţă, localitate.
4. (fam.) a se aşeza comod, confortabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invitation, lat. invitatio)
1. invitare.
2. bilet, scrisoare etc. prin care cineva este solicitat să participe la o solemnitate, la un spectacol etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oraculaire)
1. referitor la oracol, de oracol; ca un oracol; (înv.) oraculos.
2. care este autoritar ca un oracol; care rostește cuvinte demne de un oracol.
3. care are anumite caracteristici (autoritate, solemnitate) specifice unui oracol.