Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. sollecitatore, lat. sollicitator)
1. persoană care solicită ceva de la o autoritate sau un personaj influent; solicitant.
2. persoană care aplică pentru un loc de muncă, care cere insistent un har, o favoare etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (atenţie + -ona)
1. a face atent pe cineva; a preveni.
2. a oferi cuiva un cadou, a răsplăti pentru un serviciu solicitat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audience, lat. audientia)
1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat.
2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenţie; succes.
3. a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros.
4. acceptare (entuziastă) a ceva.
5. (jur.) şedinţă de judecată în care are loc audierea părţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doublure)
1. (al doilea) interpret al unui rol într-o piesă de teatru, într-un film, care înlocuieşte în anumite ocazii pe titularul rolului.
3. căptuşeală de haine etc.
4. (mar.) bucată de pânză ce dublează o tendă sau o velă.
5. tablă suplimentară sudată peste bordajul unei nave, pentru a-l întări în punctele mai solicitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inactif)
1. care nu activează, care nu are activitate; neactiv.
2. care nu lucrează, nu face nimic; leneș.
3. (despre substanțe, elemente chimice) care nu reacționează.
4. (economie) piața ~ă = piață în care afacerile și tranzacțiile nu sunt prea numeroase.
5. (informatică) se referă la starea în care un program nu este solicitat și nu participă la nicio activitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. invité)
1. persoană poftită undeva, solicitată să participe la ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invitation, lat. invitatio)
1. invitare.
2. bilet, scrisoare etc. prin care cineva este solicitat să participe la o solemnitate, la un spectacol etc.