Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. solidaire)
1. care este legat de cineva sau de ceva printr-o unitate de concepții, de sentimente și de interese; strâns unit.
2. care participă împreună cu alții la un drept.
3. (despre un creditor sau un debitor) aflat într-un raport de solidaritate.
4. (despre piese de mașini) strâns legat de altceva; care ia parte la aceeași măsură cu altă piesă la o acțiune.
Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (solidar + -icește)
1. în mod solidar; într-un mod în care fiecare răspunde pentru tot.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. solidarisme)
1. concepţie social-politică, de esenţă reformistă sau conservatoare, care consideră că principiul fundamental al existenţei societăţii este solidaritatea tuturor membrilor ei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. solidariste)
1. I. referitor la solidarism (doctrină bazată pe principiul solidarităţii, ca datorie socială, între oameni).
2. II. adept al solidarismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. solidarité)
1. faptul de a fi solidar; răspundere comună.
2. unitate strânsă, bazată pe o comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de înțelegere.
3. coeziune.
4. (jur.) caracterul unui raport de obligații care leagă între ei mai mulți creditori și un singur debitor sau mai mulți debitori și un singur creditor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. solidariser)
1. refl. a se declara solidar cu cineva sau ceva; a manifesta solidaritate.
2. tr. (tehn.) a lega solidar două sau mai multe piese, elemente etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrafe, germ. Agraffe)
1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.
2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.
3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antestator)
1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea şi rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batholite)
1. rocă intruzivă, în formă de masiv, din răcirea şi consolidarea magmei în interiorul scoarţei terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. berme, germ. Berme)
1. întăritură pentru consolidarea unui taluz, făcută din pământul rezultat prin săparea şanţului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. brace, fr. bras)
1. (mar.) manevră curentă care serveşte la braţarea vergilor.
2. (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mişcare sau poartă o sarcină.
3. distanţa dintre un punct şi linia de acţiune a unei forţe.