Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. solidifier, it. solidificare)
1. a trece din stare lichidă în stare solidă; a se întări; (despre grăsimi) a se slei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + solidifica)
1. refl. (despre lichide) a-şi pierde consistenţa, a redeveni lichid.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. solidifica)
1. acțiunea de a (se) solidifica și rezultatul ei; întărire.
2. trecere din stare lichidă (sau, mai rar, din stare gazoasă) în stare solidă, prin răcire; (sens curent) înghețare; (despre grăsimi) sleire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., lat. candela)
1. unitate de măsură a intensităţii luminoase, a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui cm2 de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ciocolata)
1. amestec solidificat de cacao şi zahăr cu alte ingrediente.
2. băutură din praf de ciocolată (1) dizolvat în apă sau în lapte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. durcissement)
1. întărire, solidificare (a metalelor, betonului etc.).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. eutectique)
1. (amestec chimic) care se topeşte sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia din constituenţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extrusif)
2. rocă ~ă = rocă magmatică care ajunge la suprafaţă prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ şi apoi se solidifică rapid.
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (fr. hydrargyre)
1. (chimie) metal cu aspect strălucitor și argintiu (lichid la temperatura camerei), cu simbolul Hg și numărul atomic 80, care se solidifică la aproximativ -40oC, de densitate foarte mare (13,6 kg/dm3), utilizat în special în domeniul instrumentelor de măsură (termometre, barometre) și în industria electrică (lămpi cu vapori de mercur); mercur, (pop.) argint-viu.