Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. solvable)
1. care dispune de mijloace bănești suficiente pentru a efectua o plată; bun de plată; solvent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. solvabilité)
1. situaţia celui solvabil; solvenţă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. analyste)
1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bonität)
1. încredere pe care o inspiră cineva atunci când solicită un credit; solvabilitate.
2. capacitate a unui teren, a unei ape etc. de a da o anumită producţie prin exploatare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déconfiture)
1. stare de insolvabilitate a unui debitor; faliment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fallimento, germ. Falliment)
1. stare de insolvabilitate a unui comerciant sau bancher, a unei întreprinderi etc., recunoscută şi declarată de o instanţă judecătorească; bancrută.
3. a da ~ = a nu izbuti într-o acţiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. fallimentare)
1. în stare de faliment; insolvabil.
2. (fig.) prăbuşit, ruinat, distrus.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insolvable)
1. care nu-şi poate plăti datoriile, care nu este solvabil; insolvent.