Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. chômer)
1. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi şomer.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assommer)
1. a ameţi animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică).
2. a inoportuna, a lovi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. calosoma)
1. insectă coleopteră carnivoră de culoare verzuie sau negricioasă, cu şanţuri longitudinale pe elitre, cu aripi membranoase scurte, nedezvoltate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., gr. soma)
1. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii (cu excepția celulelor reproducătoare); corp.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sanscr. soma)
1. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. somma)
1. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. sommer)
1. a cere cuiva sub ameninţare să îndeplinească ceva.
2. (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva.
3. a adresa cuiva o somație; (rar) a avertiza
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allopolyploïde)
1. care prezintă alopoliploidie.
2. (biol.) organism ~ = califică un organism al cărui nucleu, din fiecare celulă somatică, conține un număr de cromozomi mai mare de 2n, care rezultă din încrucișarea între indivizi din specii înrudite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphidiploïdie)
1. apariţie în celulele somatice, în urma hibridării, a unor seturi de cromozomi diploizi, de la ambii genitori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aneuploïdie)
1. poliploidie constând în adăugirea sau scăderea numărului de cromozomi din nucleul celulelor somatice; heteroploidie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropométrie)
1. metodă de cercetare în antropologie constând în măsurarea diferitelor părţi ale corpului uman; somatometrie.
2. metodă de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, formă, amprente digitale).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asomatophytes)
1. plante inferioare care nu provin din celulele somatice, lipsite de ţesuturi permanente.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. assomoir)
1. aparat, instalație sau armă care servește la asomare.