Dictionar

sovietic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. soviétique)

1. adj. referitor la fosta Uniune Sovietică, la soviete.
2. s. m. f. cetăţean al fostei Uniuni Sovietice.
 

albgardist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după rus. белогвардеец [belogvardeeț])

1. membru al forţelor armate contrarevoluţionare ruse, împotriva puterii sovietice din războiul civil (1918-1920).
 

antisovietic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. antisowjetisch)

1. împotriva fostei Uniuni Sovietice.
 

antisovietism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Antisowjetismus)

1. politică, atitudine antisovietică.
 

comisariat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commissariat, rus. komissariat)

1. secţie a unei poliţii orăşeneşti condusă de un comisar; localul în care funcţionează (cf. terminologiei exsovietice).
2. organ de conducere militară locală care ţinea evidenţa situaţiei militare a cetăţenilor.
3. instituţie sovietică condusă de un comisar (3).
 

cosmonaut, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cosmonaute)

1. membru al echipajului unui vehicul spațial (* termen folosit de programele spațiale rusești sau sovietice); astronaut.
2. persoană care călătorește în cosmos; astronaut.
 

desovietiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + sovietiza)

1. a lua măsuri de înlăturare a unor instituţii, a unui regim de tip sovietic.