Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Axialität)
2. (geometrie euclidiană) măsură a cât de multă simetrie axială are o formă.
3. (arhitectură) utilizarea axei arhitecturale în procesul de organizare a spațiului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. blépharosténose)
1. (med.) îngustare a pleoapelor sau reducerea spațiului dintre pleoape (care nu este de origine congenitală).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bourrage)
1. acțiunea de a bura și rezultatul ei; burare.
2. astupare cu material special a spațiului gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
3. îndesare a balastului sub traversele liniei de cale ferată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadrage)
1. delimitare a spaţiului util cuprins de un obiectiv fotografic sau cinematografic.
2. operaţie de aşezare a culorilor imprimate pe o ţesătură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. descriptif, lat. descriptivus)
1. care descrie; care conține o descriere; descriptic.
2. care acordă o mare importanță descrierii, care se străduiește să descrie pentru a produce un efect.
3. (literatură) reprezentând oamenii sau lucrurile prin trăsăturile lor exterioare.
4. (expr.) geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește un mod de reprezentare plană a spațiului.
5. (lingvistică) care urmărește să descrie utilizarea efectivă, fără judecată normativă.
6. (substantivat) document care oferă o descriere detaliată a lucrărilor avute în vedere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électrique)
1. referitor la electricitate, care produce electricitate, care funcționează pe baza electricității.
2. câmp ~ = stare fizică a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; energie ~ă = energie proprie câmpurilor electrice; sarcină ~ă = electricitate.