Dictionar

Rezultate secundare (Spaniol):

Spaniol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. espagnol, it. spagnolo)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Spania.

2. s. f. limbă romanică vorbită în Spania şi în toate ţările Americii Centrale şi de Sud, cu excepţia Braziliei.

3. un fel de eşarfă care acoperă capul femeilor spaniole.


Spaniolească

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (spaniol + -ească)

1. limba vorbită de spanioli și de unele popoare din america latină; (limba) spaniolă.


Spaniolesc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (spaniol + -esc)

1. (înv.) care este caracteristic pentru spanioli; de spaniol.


Aragonez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aragonais)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Aragon.

2. (s. n.) dialect vorbit în Aragon.

3. s. f. dans popular spaniol, vioi, în măsură ternară; melodia corespunzătoare.


Bolero

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boléro, sp. bolero)

1. dans popular spaniol în ritm legănat, însoţit de acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare.

2. cântec şi dans cubanez cu ritm ternar şi sincopat.


Cancioneiro

Parte de vorbire: s.
Origine: (port. cancioneiro)

1. culegere de poezii lirice portugheze, asemănătoare cancionero-ului spaniol.


Cancionero

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. cancionero)

1. culegere de poezii lirice spaniole.


Caracă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caraque, it. caracca)

1. navă cu vele, cu catargul principal foarte înalt, la portughezi, spanioli şi italieni.


Castilian, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (it. castigliano, fr. castillian)

1. (locuitor) din Castilia.

2. (s.f.) limbă romanică vorbită în Spania; limba spaniolă.