Sparta

Parte de vorbire:  substantiv propriu; feminin singular invariabil  
Etimologie: (din greaca veche Σπάρτη „Spárti”)

1. (geog., ist.) oraș grecesc antic din Peloponez, capitala Laconiei și unul dintre cele mai puternice orașe-stat ale Greciei antice.
2. (sinon.) Lacedemona.

spartachiadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. spartakiada)

1. competiție sportivă de mase, care include mai multe sporturi.
2. (sport) eveniment sportiv internațional organizat de URSS și țările din Est.

spartachist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Spartakist)

1. revoluționar care aparținea unei organizații socialiste ilegale germane „Spartakus”.
2. membru al mișcării politice de extremă stângă condusă de Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht, în Germania, la începutul secolului al XX-lea.

spartakism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. spartakisme)

1. (istorie politică) curent politic revoluționar german, inspirat de grupul Spartakus și spartachiști, și care a stat la originea Partidului Comunist German.

spartan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. spartanus, it. spartano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Sparta.
2. adj. propriu spartanilor.
3. (fig.; și s.) aspru, sever, auster.

apella

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. apella)

1. adunare populară în Sparta antică, având toți cetățenii cu drepturi depline, trecuți de 30 de ani.

brec 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. break)

1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp.
2. (tenis) ghem câștigat de un jucător pe serviciul adversarului.
3. (jaz) improvizație melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul.
4. dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică și cu pantomina.

criptie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptie)

1. (ant.) probă de inițiere cu care se încheia educația spartană.
2. expediție nocturnă de asasinare în masă a iloților, care însoțea această probă.

eforat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. éphorat)

1. (Grecia Antică) funcția sau demnitatea fiecăruia dintre cei cinci magistrați din Sparta care exercitau o putere de control al regelui și al senatului; demnitatea de efor.
2. (prin ext.) timpul în care se exercită această magistratură.
3. colegiul eforilor; eforie.

falangă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phalange, lat., gr. phalanx)

1. formație de soldați spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldați, trupă, armată.
2. (fig.) grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună.
3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci.
4. grupare politică fascistă (din Spania).
5. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor.

gerusia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. gerousia)

1. consiliul bătrânilor în Sparta antică, care ajuta pe rege în cârmuirea statului.