spera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat., it. sperare)

1. intr., tr. a avea speranță, a nădăjdui.

despera/dispera

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. desperare, după fr. désespérer)

1. a-și pierde speranța, a deznădăjdui.

dispera

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (lat. desperare)

1. a-și pierde orice speranță; a ajunge în stare de deznădejde; a deznădăjdui.
2. (var.) a despera.

exaspera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exaspérer, lat. exasperare)

1. a enerva, a irita peste măsură; a scoate din sărite.

prospera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prospérer)

1. a se afla, a se dezvolta în condiții extrem de prielnice.

șperaclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Sperrhaken)

1. un fel de cui cu vârful puțin îndoit, folosit în loc de cheie.

speranță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. speranza)

1. nădejde.
2. încredere în viitor, în reușita cuiva.
3. (fam.) om capabil, de la care se așteaptă mult în viitor.

agasa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. agacer)

1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.
2. (antonim) a calma.

câmp

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. champ, lat. campus)

1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.
2. munca ~ului = lucrarea pământului.
3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.
4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.
5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.
6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.
7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).
8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).
9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.
10. spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.
11. ~ vizual = porțiune din spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea.
12. ~ operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală.
13. fâșie de pânză care delimitează plaga operatorie.
14. porțiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.
15. (inform.) subîmpărțire din punct de vedere logic a unei cartele conținând, fiecare, o informație reprezentată codificat.
16. mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.
17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică, care exprimă noțiuni asemănătoare sau asociabile.
18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.

clamoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. clamor, fr. clameur)

1. strigăt, chemare desperată pentru a-și exprima sentimentele, dispozițiile, pasiunile et cetera; urlet de protest.

cleuasm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cléuasme, gr. kleuasmos)

1. figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat.
2. figură retorică constând în practicarea autodeprecierii în speranța unei infirmări de către interlocutor.

condamna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. condamner)

1. a osândi printr-o hotărâre jude-cătorească, a supune unei pedepse.
2. a dezaproba, a dezavua; a blama.
3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva.
4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare.
5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o ușă etc.).

consolant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consolant)

1. care consolează; care aduce reconfort; consolator.
2. (antonime) dezolant, dezesperant.