Dictionar

Rezultate principale (Speranță):

Speranţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. speranza)

1. nădejde.

2. încredere în viitor, în reuşita cuiva.

3. (fam.) om capabil, de la care se aşteaptă mult în viitor.


Rezultate secundare (Speranță):

Cleuasm

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cléuasme, gr. kleuasmos)

1. figură de stil prin care cineva simulează își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles nu e vinovat.

2. figură retorică constând în practicarea autodeprecierii în speranța unei infirmări de către interlocutor.


Condamna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. condamner)

1. a osândi printr-o hotărâre jude-cătorească, a supune unei pedepse.

2. a dezaproba, a dezavua; a blama.

3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva.

4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranţă de salvare.

5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o uşă etc.).


Despera/dispera

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. desperare, după fr. désespérer)

1. a-şi pierde speranţa, a deznădăjdui.


Dispera

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (lat. desperare)

1. a-și pierde orice speranță; a ajunge în stare de deznădejde; a deznădăjdui.

2. (var.) a despera.


Disperat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. désespéré)

1. care și-a pierdut orice speranță; ajuns la disperare; deznădăjduit.

2. care provoacă disperare; care exprimă, care dovedesc disperare.

3. (var.) desperat.

4. (antonime) confient, încrezător, optimist.


Expectanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. expectancy)

1. starea de gândire sau de speranță se va întâmpla ceva (bun).

2. (med.) așteptare în observarea evoluției unei boli; expectaţie.

3. (statistică) ~ de viață = măsură statistică reprezentând speranța de viață la naștere a unui individ.