Rezultate secundare (Speria):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intimider)
1. tr. a impresiona puternic (pe cineva).
2. a face pe cineva să devină timid.
3. a insufla cuiva teamă, frică; a înfricoșa, a speria.
4. a folosi intimidarea.
6. a simți teamă, frică etc.; a se speria.
7. tr., refl. a tulbura pe cineva, a-l umple de jenă, confuzie; a (se) încurca, a (se) zăpăci.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. timoré, lat. timoratus)
1. stăpânit de teamă, intimidat, speriat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. intimida)
1. cuprins de timiditate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înspăimânta)
1. acțiunea de a (se) înspăimânta și rezultatul ei; îngrozire, spaimă.
3. (loc adverb.) cu (sau de, în) ~ = de speriat.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (stârni + -toare)
1. prăjină cu care se bate apa, sau cu care se răscolește pe sub pietre, pentru a speria peștele și a-l goni spre plase.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ceas + -oaie)
1. moment nefast (pentru a întreprinde ceva); ceas rău.
2. (pop.) boală provocată copiilor de duhuri necurate, care se manifestă prin tresăriri și plâns în somn, tremurături, slăbiciune; ceas-rău-cu-lipitură, ceas-rău-cu-speriat.