Dictionar

Splendoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. splendeur, lat. splendor)

1. frumuseţe fără seamăn; strălucire, măreţie.

2. lucru splendid.


Brianţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brillance)

1. strălucire.

2. (fig.) splendoare, măreţie, pompă.


Fastuozitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fastuosità)

1. formă, fast, splendoare.


Grandoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grandeur)

1. însuşirea de a fi grandios; măreţie; strălucire, splendoare.


Lux 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luxe, lat. luxus)

1. exces de cheltuieli; trai îmbelşugat şi risipitor.

2. de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar.

3. splendoare, eleganţă; fast, somptuozitate.

4. (fig.) risipă, exces.


Nimb

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nimbe, lat. nimbus)

1. cerc luminos desenat de pictori în jurul capului unor personaje (sfinţi); aureolă.

2. cerc, zonă luminoasă.

3. nor (de praf).

4. (fig.) prestigiu, măreţie, splendoare, slavă.


Pompă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pompe, lat. pompa)

1. fast, strălucire, splendoare; alai, suită, cortegiu.

2. ~e funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor.