Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. spolier, lat. spoliare)
1. a lipsi pe cineva de avere ori de drepturi; a jefui, a prăda.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. spoliarium)
1. loc în care erau despuiaţi gladiatorii omorâţi în arenă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. spoliation)
1. acțiunea de a spolia și rezultatul ei; acțiunea de deposedare prin violență sau înșelăciune; spoliere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spoliateur, lat. spoliator)
1. cel care spoliază; jefuitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spoliateur, lat. spoliator)
1. cel care spoliază; jefuitor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. spoliation)
1. acțiunea de a spolia și rezultatul ei; acțiunea de deposedare prin violență sau înșelăciune; spoliere.