Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spontanéité)
1. însuşirea de a fi spontan; spontaneism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désinvolture)
1. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate.
2. (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. genuinus)
1. care nu a suferit alterări, modificări, manipulări; natural, veritabil, pur.
2. (fig.) care dezvăluie sinceritate și spontaneitate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ped/o/- + centrism)
1. orientare în pedagogie care afirmă că centrul activităţii instructiv-educative îl constituie copilul, ținând cont de spontaneitatea, libertatea, autonomia și expresivitatea sa creatoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. romantisme)
1. mișcare literară și artistică, apărută în Europa la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX, ca o reacție împotriva clasicismului, prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate și imaginație și prin zugrăvirea de eroi excepționali.
2. ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; înclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie.
3. perioadă în istoria muzicii prin ruperea echilibrului formelor clasice în favoarea libertății și fanteziei, prin intensitatea și spontaneitatea expresiei.
4. (fil.) denumire dată teoriilor care pun accent pe intuiție ca metodă de cunoaștere, pe libertatea și spontaneitatea de gândire și de faptă, precum și pe pasiuni și interese în morală, ca o reacție contra filozofiei clasice, raționale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. spontanéisme)
1. atitudine socială și/sau politică spontană; caracter spontan; spontaneitate.
2. concepţie şi practică ce neagă necesitatea şi rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forţa şi eficienţa acţiunii spontane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. volubilité, lat. volubilitas)
2. ușurință de a vorbi mult și fluent; locvacitate.
3. manifestare umană care se produce în chip firesc, fără efort; spontaneitate, promptitudine.
4. capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, exteriorizând stări sufletești; expresivitate.
5. (înv.) facilitatea de a se mișca rapid; agilitate.
6. (bot.) proprietate a unor plante de a fi volubile, de a-și înfășura tulpina în jurul unui suport; volubilism.