Rezultate secundare (Sporit):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amendement)
1. îmbunătăţire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus în acest scop.
2. corectare a anumitor erori sau omisiuni.
3. operaţie de îmbunătăţire a unor însuşiri ale solului, pentru recolte sporite.
4. substanţă care, încorporată solului, îi modifică proprietăţile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kombi/wagen/)
1. autoturism cu o capacitate sporită de transportat bagaje, cu 3 sau 5 uşi (obligatoriu una în spate), bancheta din spate fiind rabatabilă.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. diurétique)
1. (substanță) care favorizează sau stimulează diureza sau secreția urinară; care declanșează o eliminare sporită a urinei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. étatiste)
1. I. referitor la etatism, doctrină care susține participarea și controlul sporit al statului în viața socială și economică.
2. II. adept al etatismului.
3. (antonime) anarhist, liberal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gradué)
2. împărțit în raport cu o scară, un punct de reper, un eșalon et cetera; gradat.
3. pe care sunt făcute marcaje la intervale regulate pentru a permite măsurarea; gradat.
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. marche, germ. Marsch)
1. s. n. deplasare a unei trupe sau a unei (grupări de) nave (într-o anumită formație).
2. ~ forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală.
3. probă de atletism în timpul căreia concurenții sunt obligați să meargă repede, fără a alerga.
4. piesă muzicală cu o mișcare uniformă sugerând pasul cadențat de defilare al unei trupe, al unui cortegiu etc.
5. poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marș.
6. operație de extragere și introducere în sondă a garniturii de foraj.
7. interj. comandă de pornire a unei trupe.
8. cuvânt cu care se alungă un câine, se îndepărtează în mod brutal un om.