Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sport)
1. activitate fizică, cel mai adesea în aer liber și care necesită în general antrenament, care se exercită sub forma unui joc sau a unei competiții, conform regulilor specifice; (prin meton.) practica acestei activități.
2. ansamblu de exerciţii fizice şi de jocuri practicate metodic, pentru întărirea corpului şi pentru a educa voinţa, curajul, iniţiativa etc.; fiecare dintre exerciţiile sau jocurile din acest ansamblu.
3. activitate fizică în aer liber de natură mai mult sau mai puțin sportivă.
4. fiecare dintre formele particulare și reglementate ale acestei activități.
5. competiție în care se întrec persoane sau echipe.
6. (prin extensie) spectacol sportiv.
7. ~uri aeriene = sporturi legate de aviație.
8. ~uri atletice și gimnice = sporturi care fac apel la dinamismul mișcărilor fundamentale și care caută perfecțiunea în înlănțuirea mișcărilor complexe.
9. ~uri de atac, de luptă, de apărare = sporturi în care un concurent se opune altuia, fără armă (ca la box, lupte sau judo) sau cu o armă (ca la scrimă).
10. ~uri ecvestre, hipice = sporturi de viteză şi/sau îndemânare efectuate de cai și de călărețul lor.
11. ~uri cu motor = sporturi în care efortul este aplicat mașinii acționate de un motor autonom.
12. ~uri montane = sporturi practicate la munte (schi, săniuș, alpinism).
13. ~uri de iarnă = sporturi montane care necesită zăpadă, gheață.
14. ~ cerebral = joc care necesită abilități intelectuale.
16. (loc. adj.) de ~ = sportiv.
17. (adjectival) care este specific unui sportiv (ex. haină sport).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérotransport)
1. transport pe calea aerului; aeropurtat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 +sport)
1. autoturism cu caroseria aerodinamică şi motor puternic pentru viteze mari.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. автотранспорт)
1. mod de transport care utilizează automobilele, vehiculele utilitare (ușoare și grele) și vehiculele cu două roți; transport rutier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + transport)
1. noţiune cuprinzând vehiculele puse în mişcare prin forţa musculară a omului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (moto- + sport)
1. sport care implică curse de autovehicule, în special autoturisme și motociclete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (speo/logie/ + sport)
1. vizitarea şi cercetarea peşterilor ca sport.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)
1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abonnement)
1. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (acumula)
1. acţiunea de a (se) acumula.
2. proces economic complex constând în formarea şi utilizarea unei părţi din venitul societăţii pentru asigurarea reproducţiei lărgite.
3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează.
4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenţii geomorfologici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquaplane)
1. planşă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcaţie cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planşă.
3. ambarcaţie de transport având propulsie cu reacţie submarină.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (Adidas, marcă înregistrată)
1. încălţăminte comodă de sport.