Parte de vorbire: adj.
Origine: (stânjen + -iu)
1. de culoarea florii de stânjenel; liliachiu, violet-închis.
2. (var.) (pop.) stânjiniu, (reg.) stânjăniu, (reg.) stinjeniu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. embarassant)
1. care ambarasează, pune în încurcătură.
2. care creează o situație dificilă, stânjenitoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gêner)
1. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte) a roade, a strânge, a apăsa.
2. (fig.) a stânjeni, a incomoda; (sport) a împiedica.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (zăticni)
1. acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei; zăticneală, stânjenire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (handicapa)
1. acțiunea de a handicapa și rezultatul ei; handicapat.
2. neacordare, într-o competiție, a acelorași șanse tuturor candidaților; dezavantajare.
3. (fig.) stânjenire; inferioritate; îngreunare.