Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avorton)
1. plantă, animal venit înainte de termen.
2. (peior.) om slab dezvoltat la trup sau la minte; stârpitură.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. combattre)
1. a lupta împotriva unor idei, atitudini şi a celor care le susţin.
2. a lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décortiquer, lat. decorticare)
1. a îndepărta cojile de pe unele seminţe.
2. a descoji arborii pentru stârpirea insectelor vătămătoare şi a ouălor lor.
3. a înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroşată care acoperă un organ.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dératiser)
1. a stârpi rozătoarele dăunătoare (şoareci, şobolani etc.).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. équarrissage)
1. strângere a cadavrelor de animale; stârpire a câinilor vagabonzi.
2. actul de depesaj al unui animal mort pentru a-i îndepărta pielea, oasele și orice poate fi procesat.
3. operație de tratare și de prelucrare a cadavrelor de animale și a deșeurilor de la abatoare; (rar) ecarisare.
4. (serviciu de ~) întreprindere care execută această operație.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. eradicare, fr. éradiquer)
1. a smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desfiinţa, a extirpa.