Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assidu, lat. assiduus)
1. stăruitor, perseverent, insistent.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conjurer, lat. coniurare)
1. tr. a ruga stăruitor; a implora.
2. intr. a complota, a conspira.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. implorer, lat. implorare)
1. a ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (şi cu umilinţă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. implorateur)
1. care imploră; care cere în mod insistent, care roagă stăruitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insistant, it. insistente)
1. (şi adv.) stăruitor, perseverent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. /basso/ ostinato)
1. adj. (muz.) cu tenacitate, perseverent; repetat.
2. s. n. motiv melodic sau ritmic repetat în mod stăruitor.
3. basso ~ = lucrare polifonică în care basul repetă acelaşi desen muzical.