Dictionar

Rezultate secundare (Stabilit):

Stabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stabilité, lat. stabilitas)

1. însuşirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate.

2. proprietate a unui corp de a-şi menţine starea sau de a reveni la starea iniţială când este deplasat din această stare.


Adhocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.


Alelopatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allélopathie)

1. (biol.) interacțiune stabilită între plantele superioare prin intermediul diferiților produși metabolici.

2. (biol.) fenomen biologic prin care un organism produce una sau mai multe substanțe biochimice, care influențează germinarea, creșterea, supraviețuirea și reproducerea altor organisme.


Ancora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. ancorare)

1. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1).

2. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate.

3. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă.


Antecedent, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.

2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.

3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.

4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.

5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.

6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.

7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.

8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.

9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.


Antiacademic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiacadémique)

1. care contravine normelor și convențiilor stabilite de instituțiile academice; contra principiilor academice.

2. (antonim) academic.


Anticipație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anticipation, lat. anticipatio)

1. acțiunea de a anticipa; anticipare.

2. acțiunea de a face sau de a proiecta ceva înainte de o anumită dată (fixată).

3. prognoza unei fapte, acțiuni etc. din viitor, pe baza datelor furnizate de prezent.

4. cu ~ = înainte de termenul stabilit.

5. literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului.

6. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține.

7. (var.) (înv.) anticipațiune.