OK
X
statuar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. statuaire, lat. statuarius)
1.
adj.
referitor
la
statui.
2.
ca
o
statuie;
monumental.
3.
s.
f.
arta
de
a
face
statui.
statuarie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. statuaria)
1.
sculptură
de
statui.
cortil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cortile)
1.
curte
interioară
descoperită,
cu
arcade,
într-un
ansamblu
arhitectonic,
cu
fântâni
sau
grupuri
statuare.
polenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. polena)
1.
imagine
de
animal,
figură
statuară
care
se
sculpta
ca
ornament
pe
prora
navelor.