Rezultate secundare (Staul):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (staul + -ină, cf. lat. stabulum „staul”)
1. loc pe care s-a așezat stâna cu staulele oilor; stăuliște.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (staul + -iște)
1. loc unde a fost odată o stână.
2. (var.) staoriște, stăuriște.
Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (staul)
1. șederea oilor pe un loc anume (pe care îl fertilizează).
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (muta + -ătură)
1. schimbare de locuință, de domiciliu, de sediu; mutare, mutat.
3. loc pe care se mută staulul.
4. locuință situată în afară de sat.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (staur + -ie)
1. țarc sau staul pentru vite.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (staul + -ină, cf. lat. stabulum „staul”)
1. loc pe care s-a așezat stâna cu staulele oilor; stăuliște.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (stavă + -ărie)
2. loc unde stau noaptea vitele; (reg.) stăvărească.
3. loc unde a fost odată o stână; stăuliște.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (stână + -eică)
1. loc unde a fost odată o stână; (reg.) stăuliște.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (stână + -ișoară)
1. diminutiv al lui stână; stână mică; (reg) stânuță.
2. loc unde a fost odată o stânâ; (reg.) stăuliște, (reg.) stâneică.