Dictionar

Rezultate secundare (Staul):

Stăulină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (staul + -ină, cf. lat. stabulum „staul”)

1. loc pe care s-a așezat stâna cu staulele oilor; stăuliște.


Stăuliște

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (staul + -iște)

1. loc unde a fost odată o stână.

2. (var.) staoriște, stăuriște.


Stăulit

Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (staul)

1. șederea oilor pe un loc anume (pe care îl fertilizează).


Mutătură

Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (muta + -ătură)

1. schimbare de locuință, de domiciliu, de sediu; mutare, mutat.

2. adăpost, colibă la munte.

3. loc pe care se mută staulul.

4. locuință situată în afară de sat.

5. șură de vară la munte.


Stăurie

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (staur + -ie)

1. țarc sau staul pentru vite.


Stăulină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (staul + -ină, cf. lat. stabulum „staul”)

1. loc pe care s-a așezat stâna cu staulele oilor; stăuliște.


Stăvărie

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (stavă + -ărie)

1. herghelie de cai.

2. loc unde stau noaptea vitele; (reg.) stăvărească.

3. loc unde a fost odată o stână; stăuliște.


Stâneică

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (stână + -eică)

1. loc unde a fost odată o stână; (reg.) stăuliște.


Stânișoară

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (stână + -ișoară)

1. diminutiv al lui stână; stână mică; (reg) stânuță.

2. loc unde a fost odată o stânâ; (reg.) stăuliște, (reg.) stâneică.