Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)
1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.
4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écluse)
1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar.
2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană.
3. cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia.
4. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. ferme)
1. element de lemn, metal sau beton destinat să susțină acoperișul unei construcții.
2. element de rezistență din eșafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra.
3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. infrenare)
1. tr. a pune frână (unui cal).
2. (fiz.) a stăvila; a domoli.
3. tr., refl. (fig.) a (se) stăpân.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obstacle, lat. obstaculum)
2. (fig.) opoziţie; dificultate, piedică.
3. (pl.) gard, şanţ etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiţii sportive.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (iezăr + -tură)
1. construcție făcută într-un iaz pentru a stăvili apa; stăvilar la un iaz.
2. stavilă în calea unei ape; zăgaz, dig.
3. (var.) iezitură, izitură, (înv.) ezetură.