OK
X
stibină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. stibine, germ. Stibin)
1.
sulfură
naturală
de
stibiu;
antimonit.
antimonit
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. antimonite)
1.
(chimie)
nume
dat
sărurilor
și
soluțiilor
care
conțin
antimoniu
în
starea
de
oxidare
trei;
stibină.