Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. stigma „pată, semn”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. stigma)
1. organit specializat pentru receptarea excitaţiilor luminoase, la protozoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. stigmate, lat. stigma)
1. urmă lăsată de o rană, de o plagă; cicatrice.
2. urmă lăsată de fierul roșu cu care se înfierau sclavii, delincvenții etc.
3. (fig.) urmă, semn dezonorant, rușinos, care nu se șterge.
4. (bot.) partea terminală a stilului, pe care se depune polenul; stigmă.
5. fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., pe părțile laterale ale corpului; stigmă.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. stigma, -atis „urmă, pată”)
1. „stigmat”.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. stigmati-, stigmato-, -stigma, cf. lat. stigma, -atis)
1. „stigmat”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stigmatique)
2. (despre un sistem optic) care prezintă stigmatism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amétrope)
1. I. (med.) care prezintă o anomalie a refracției oculare (ca în cazul miopiei sau hipermetropiei).
2. (med.) care suferă de una dintre afecțiunile oculare definite de ametropie (miopie, hipermetropie, astigmatism).
3. II. persoană care suferă de ametropie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. anastigmate)
1. I. califică un sistem optic care nu prezintă defectul de astigmatism; anastigmatic.
2. II. obiectiv fotografic anastigmatic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anastigmatique)
1. (despre sisteme optice) construit din sticle speciale, care corectează toate aberaţiile şi dă o imagine clară: anastigmat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anastigmatisme)
1. calitate a unui sistem anastigmatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. androdynamie)
1. însuşire a florilor hermafrodite cu stamine bine dezvoltate, dar cu stigmat redus.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astigmate, germ. Astigmat)
1. adj., s. m. f. astigmatic (II).
2. adj., s. n. (sistem optic) astigmatic.