hieroglifă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. hiéroglyphe)
Etimologie: (fr. hiéroglyphe)
1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de ființe sau lucruri.
2. teoria ~elor = concepție potrivit căreia senzațiile, percepțiile și reprezentările nu sunt imagini obiective, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor.
3. (fig.; ir.) scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat.
4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, întâlnite în straturile geologice.