Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. électrostimulation)
1. utilizare a impulsurilor electrice pentru stimularea ţesuturilor vii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. radiostimulation)
1. metodă de stimulare a creşterii plantelor prin tratarea seminţelor cu radiaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)
1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (artă- + -terapie2)
1. terapie prin artă, bazată pe stimularea creativităţii artistice a bolnavilor psihici.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. auxano-, auxo-, cf. gr. auxano, -ein „a crește, a spori”)
1. „creştere, dezvoltare, stimulare”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (grec. auxo, auxein „a spori, a crește”)
1. „creștere, dezvoltare, stimulare”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer., fr. brainstorming)
1. tehnică de lucru în colectiv, în procesul predării, având ca scop stimularea prin participarea liberă şi spontană la discuţii a tuturor membrilor unui grup.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chiromanie)
1. (sexualitate) practică sexuală de stimulare a organelor genitale (cel mai adesea cu mâinile), cu scopul de a obține sau de a oferi plăcere; masturbaţie.