stoca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stocker)

1. a face stocuri de mărfuri, de materii prime etc., a depozita în stoc.
2. (fig.) a fixa, a înmagazina în memorie o anumită cantitate de informație.

stocaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. stockage)

1. acțiunea de a stoca și rezultatul ei; constituirea stocurilor (de mărfuri); stocare.
2. (informatică) depozitarea informațiilor în memorie, de obicei pe un mediu magnetic, pentru utilizare ulterioară.

stocare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (stoca)

1. acțiunea de a stoca; depozitare de mărfuri în stoc, înmagazinare; stocaj.
2. (inform.) înmagazinare și conservare a informațiilor.

stocastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stochastique)

1. adj. întâmplător, aleatoriu.
2. s. f. (mat.) folosirea calculului probabilităților pentru punerea în valoare a statisticilor.

aleatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizație.

balistocardiograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balistocardiographe)

1. aparat folosit în balistocardiografie.

balistocardiogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balistocardiogramme)

1. înregistrare la balistocardiograf.

bancă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. banca, fr. banque)

1. instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit.
2. ~ de emisiune = instituție care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.
3. ~ de date (sau de informații) = instituție specializată în stocarea și furnizarea de informații prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.

buffer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. buffer)

1. (inform.) zonă de memorie centrală a unui ordinator, intermediar de stocaj pentru informațiile transmise de la un organ la altul.

cardiobalistografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cardiobalistographie)

1. (med.) tehnică medicală neinvazivă care presupune înregistrarea oscilațiilor corpului uman cauzate de mișcarea sângelui prin sistemul circulator și care face posibilă analiza dinamicii cardiace și vasculare, în special rezistența aortei; balistocardiografie.